Ma afirm intr-un din zile cand imi repugna toata mecanica de existenta, prea fada pentru nivelul de normativitate impus de spiritul meu contradictoriu.Aproape ca nu ma seduce nimic,nici macar o primavara care sa-mi redea starea de reviviscenta mentala.As vrea sa dorm sau sa nu mai fiu constient ca exist.Imi indrept lirica catre contextualitatea de a fii un debil sau un alienat de ororile insuficientei.Nu..nu eu prezit o insuficienta, ci lumea pentru mine.Risc sa demonstrez, prea putin matematic, predispozitia de un neinteles, neadaptat sau un egoist infatigabil de propria-mi apologie ilara.Probabil..nu ma pot nega pe mine,aproape ca nici nu imi pasa.
Imi dau seama ca orice as zice si oricat m-as directiona in propria obligativitate sa transmit un mesaj sau o stare ,nu rezolv absolut nimic.Si apoi imi pun adesea intrebarea oare ce sa mai rezolvi in lumea asta ?Nu exista o salvare in a fii nimic?In moarte sau mai precis intr-o boala care sa te cuprinda pana in emotiile oaselor si sa te plesneasca in bucati pana la regres vita?l.Mi-as dori si boala... numai sa stiu ca nu voi mai stii de nimeni si nimic.
Nu..eu nu sunt pentru tiparul lumii asteia.Eu sunt plamadit cu ineficacitatea erotismului,injectat pana in vene cu dramatismele intolerabilitatii.Conditia mea de a fii este permanentizata intr-o sistematica tragedie uniforma..
Dementa!!Repeta in goliciunea sinceritatii tale .Un ego rapus de senzualitatea macabrului si de incertitudine.Incotro imi dezbrac franturile? ..Ele sunt fara forma , aproape in alta dimensiune de inteligibilitate.
Repet nu..sa nu ma mai auda nimeni!.De azi tanjesc in propria consideratie de a fii totul in sacralitatile mizantropiei.Detest totul, dar imi iubesc ineficacitatea ..de a fi,de a iubi.
Imi este scarba sa ma stiu ca fiind parte din specia umana.Am tot vazut oameni care se dispretuiesc sub diferite criterii de apreciere:de la religie,infatisare pana la bani, rasa, culoare.
Si-apoi sa numesc sistemul cerebral uman indeajuns pentru a ma autodenumi rational , capabil de afectivitate ?
La dracu cu totul..
Povestea va contiuna intr-un alt format de critica.Blogul asta este directionat catre propria-mi salvare cerebrala si pentru nimic altceva.Cauta-ti sursa de amuzament..alta, una mai putin deceptionala.
joi, 7 ianuarie 2010
joi, 24 decembrie 2009
Viata superba...
Poate ca sunt eu prea slab si cu siguranta nu ar trebui sa scriu asa ceva pe un blog, citit cel putin macar o persoana care din plictiseala mai zareste fugitiv o idee pe acest blog minunat de plictisitor,dar nu ma pot abtine.E conform mie si a tot ce rasare din fondul meu launtric.
Este o intamplare irelevanta dintr-un aspect exterior,o problematica zilnica sau poate nici macar problematica, ceva devenit saturat,stereotipizat pana la ignoranta de ceea ce numesc majoritate.Anume ?oamenii amarati,oamenii singuri,oamenii din strada, oameni care nu au ce sa manance,acei uitati si nevazuti in aglomerarile umane,cotidiene si imputite..
Imi este scarba..imi este scarba de tot ce ruineaza omul din toata splendoarea lui de fiinta rationala.Si ma intreb cauzele pentru care ieri un copil vai mama lui, cu un ploveras rupt ,mai subtire decat bluza mea cumparata dintr-un rahat de Mall,micutz cam de 1 metru si 10 , cam 7-8 anishori cu o stea in manutza lui degerata ,colindandu-ma pe mine si pe unul dintre rarii oamenii pe care ii numesc prieteni.Aveam o conversatie banala cu bunul meu prieten si deodata aud o voce subire si calda..Mi-am indreptat privirea catre zona din care era semnalata ceea voce de copil.Un baietel asa cum l-am descris..fata gecutza pe el la 3 grade celsius.Bietu pui de om probabil incepuse demult sa ne colinde, insa noi poate ca initial nu auzisem.Nu conteaza ,oricum sunt cateva aspecte absolut irelevante.Nu ne-a cerut permisiunea..dar cand am vazut ca are o problema la un ochisor..probabil cine stie ce patise si nu mai vedea cu el..nu am rezistat.Si ce ar fii fost placut ?Sa astept sa las un amart de copil sa ma colinde degerand in frig, lasandu-l sa isi terminte cantecelul?Nu!..ar fii vanitate oribila.I-am dat niste bani..putini caci ma gandeam ca oricum la cat de micut era nu putea sa ii gestioneze el si cu siguranta cineva mai abil in a manipula copii amarati se va bucura de banutii lui.
Este o lume mizera, paralitica pana la regres , imputita de intolerabilitate si individualism, de imoralitate si slabiciuni.Si cu singuranta cea mai rara slabiciune este ceea de oameni.Caci daca am fii avut cu totii slabiciunea de oameni am fii trait o poveste remarcabila.
Ma gandesc oare ce face micutzul ..Avea si o surioara care si ea ii urma gestul fratelui sau.Au fost pusi bineinteles, de cineva superior nu neaparat mental, ca numai un descentrat poate sa faca asa ceva, dar cineva care poate sa-i controleze fizic.Si chiar si asa..daca situatia nu ar fii deplorabila, un copil nu era pus sa cerseasca intr-un mod atat de gingas..Caci saracu nu cerea nimic..el iti canta si tu puteai sa-l ingnori sau sa-i dai ceva.
Sunt vorbe inutile stiu.Mai seductiv este poate un banc sau un blog de bascalie abrutizanta,sau unul in care eu sa-mi povestesc peripetiile de sclav organicist.De parca ar interesa pe cine viata mea proprie..Dar sincer nu-mi pasa..Bunul meu prieten detesta pe acei care au iluzia unei vieti minunate , pe acei care isi traiesc clipa in nonconformism si carora nu le pasa de un om , de o situatie sau de viata.
Eu am trecut si de ipostaza asta..Sa faceti absolut orice vreti.Sa aveti credinta in viata voastra lipsita de primejdii, sa va traiti clipa in basme si poezii pline de betie, party-uri cu futaiuri si alcool la greu.Caci nu trebuie sa ne pese..
In fine..daca nu ti-a convenit ceva nici sa te dai cu parerea..Totul e in pereceptia mea bolnava ..Poate ca lumea in realitate e minunata iar eu nu sunt decat o exceptie de la pozititivitate..
Este o intamplare irelevanta dintr-un aspect exterior,o problematica zilnica sau poate nici macar problematica, ceva devenit saturat,stereotipizat pana la ignoranta de ceea ce numesc majoritate.Anume ?oamenii amarati,oamenii singuri,oamenii din strada, oameni care nu au ce sa manance,acei uitati si nevazuti in aglomerarile umane,cotidiene si imputite..
Imi este scarba..imi este scarba de tot ce ruineaza omul din toata splendoarea lui de fiinta rationala.Si ma intreb cauzele pentru care ieri un copil vai mama lui, cu un ploveras rupt ,mai subtire decat bluza mea cumparata dintr-un rahat de Mall,micutz cam de 1 metru si 10 , cam 7-8 anishori cu o stea in manutza lui degerata ,colindandu-ma pe mine si pe unul dintre rarii oamenii pe care ii numesc prieteni.Aveam o conversatie banala cu bunul meu prieten si deodata aud o voce subire si calda..Mi-am indreptat privirea catre zona din care era semnalata ceea voce de copil.Un baietel asa cum l-am descris..fata gecutza pe el la 3 grade celsius.Bietu pui de om probabil incepuse demult sa ne colinde, insa noi poate ca initial nu auzisem.Nu conteaza ,oricum sunt cateva aspecte absolut irelevante.Nu ne-a cerut permisiunea..dar cand am vazut ca are o problema la un ochisor..probabil cine stie ce patise si nu mai vedea cu el..nu am rezistat.Si ce ar fii fost placut ?Sa astept sa las un amart de copil sa ma colinde degerand in frig, lasandu-l sa isi terminte cantecelul?Nu!..ar fii vanitate oribila.I-am dat niste bani..putini caci ma gandeam ca oricum la cat de micut era nu putea sa ii gestioneze el si cu siguranta cineva mai abil in a manipula copii amarati se va bucura de banutii lui.
Este o lume mizera, paralitica pana la regres , imputita de intolerabilitate si individualism, de imoralitate si slabiciuni.Si cu singuranta cea mai rara slabiciune este ceea de oameni.Caci daca am fii avut cu totii slabiciunea de oameni am fii trait o poveste remarcabila.
Ma gandesc oare ce face micutzul ..Avea si o surioara care si ea ii urma gestul fratelui sau.Au fost pusi bineinteles, de cineva superior nu neaparat mental, ca numai un descentrat poate sa faca asa ceva, dar cineva care poate sa-i controleze fizic.Si chiar si asa..daca situatia nu ar fii deplorabila, un copil nu era pus sa cerseasca intr-un mod atat de gingas..Caci saracu nu cerea nimic..el iti canta si tu puteai sa-l ingnori sau sa-i dai ceva.
Ma intreb de ce toate acestea si nu-mi gasesc niciun raspuns plauzibil.Multi ar da vina pe o societate detestabila,degenerata si cruda, altii pe o politica ruinatoare,fictiva si jegoasa.Eu azi nu mai dau vina pe nimeni, si poate azi ma aflu in starea in care orice mi se pare mizerabil si fara seductie.Un om depinde de alt om si nu de o fictiune nonplauzibila asemeni societatii.Si in asta sta toata imbecilitatea colectivului uman.Societatea trebuie sa rezolve totul, dar societatea nu e privita ca un alt om , sau ca o masa de oameni, ci ca ceva ce trebuie sa rezolve robotizat niste probleme.Nu o sa mai dau vina pe societate ci poate pe viata sau pe mine ca om...Si cand sunt incapabil sa fac mai multe...oare pe ce sa dau vina?
Amaratii astia depind de noi si nu de societetate.La dracu cu aceasta notiune sufocata de formalism si de asumatie.Nu noi ne asumam responsabiitatea ci societatea trebuie.Detest absolut orice..
Sunt vorbe inutile stiu.Mai seductiv este poate un banc sau un blog de bascalie abrutizanta,sau unul in care eu sa-mi povestesc peripetiile de sclav organicist.De parca ar interesa pe cine viata mea proprie..Dar sincer nu-mi pasa..Bunul meu prieten detesta pe acei care au iluzia unei vieti minunate , pe acei care isi traiesc clipa in nonconformism si carora nu le pasa de un om , de o situatie sau de viata.
Eu am trecut si de ipostaza asta..Sa faceti absolut orice vreti.Sa aveti credinta in viata voastra lipsita de primejdii, sa va traiti clipa in basme si poezii pline de betie, party-uri cu futaiuri si alcool la greu.Caci nu trebuie sa ne pese..
In fine..daca nu ti-a convenit ceva nici sa te dai cu parerea..Totul e in pereceptia mea bolnava ..Poate ca lumea in realitate e minunata iar eu nu sunt decat o exceptie de la pozititivitate..
luni, 21 decembrie 2009
intrebari ...
Femeile de ce inseala ?Si ce inseamna mai precis o femeie usoara?
A fii libertin in toate consideratiile.Relatia in care un individ se programeaza difera de la o situatie la alta.Spun ca se programeaza pentru ca nu am avut niciodata crezul ideatic ca un individ se dedica etern si infailiil intr-o relatie.Suspectez intreaga lume de o indescriptibila superficialitate.Aproape niciun barbat nu se remarca pe sine ca un devotat partener pentru iubita sa.El devinde propria sa suspiciune stiind ca cea mai mare slabiciune a sa sunt femeile.Ii este imposibil sa nu fie ispitit si de alte femei.Legea sexualitatii...
Ceea ce ma preocupa infinit mai mult decat analiza imprecisa a mentalitatii reduse a unui barbat este situatia femeii.Femeile de ce inseala?Oare aceeasi logistica sta si in tendinta femeilor de a avea mai multi parteneri?
Iata caderea..Caci pentru mine femeia multipla barbatilor este bacterie in descompunere.
Atractia sexuala nu are niciodata un criteriu rational cu atat mai putin tolerabil de ratiune.Intregul fenomen de corespondenta sta in instinctul sexual.Instinctualitate...si ma intreb ce diferentiaza realmente specia umana de o fiara a naturii programata biologic pentru perpetuare.
Sunt atatia oameni care si-au cladit o familie pe un suport de inconstienta,din diferite ideologii si doctrine antinomice amorului absolut pe care il insinuez.Si unde au ajuns acestia ?La o stabilitate familiala ?La infama voluptate a scopului social ?
Detest societatea si tot ce deriva din caracterul normativ al acestuia.Si-apoi sa nu visez la familie si la nimic altceva.Caci spiritul imi spune iubeste unic si nu multipolar.Sexualitatea devine ambiguua in consecventele spiritualitatii, care nu precizeaza altceva decat completarea in eros.
Sunt un irepudiabil paralitic al depresiilor.Dar totul se afla latent in manifestari de natura rationala si mai putin sinestezica.Nu pot sa accept niciodata constiinta unei vieti superficiale.Ma sufoca ,imi lichideaza tot dinamismul erotic ascuns in mine.Femeia trebuie sa fie perfecta .dedicata pana la contopire ,caci nimic nu este mai fascinant sa stii ca unica ta completare nu sta decat intr-o femeie,iar un barbat iti poate fii totul .Aceasta corespondenta unica a devenit aproape un basm de binefacere.Realitatea sumbra sta in fictivitatea iubirilor,iar sistemul de relatii amoroase este consolidat de rangul de sexualitate.
Iubirea nu se mai poate percepe la un nivel de fantezism romantic ,la nivel de poezie amoroasa,caci resursele de exprimare si cele interioare sunt embrionare.Nu se mai poate vorbi si nu cred ca s-a putut vorbi vreodata de alinare in suferinta cu suferinta intr-o relatie eterna.
Adevarata iubire nu consta in fericiri si nici in bucurii.Te poti suspecta de maladia iubirii atunci cand esti decis sa-ti pierzi si propria inutilitate vitala ,propria viata doar pentru o secunda cu cel iubit.Iubirea nu inseamna altceva decat constiinta ruminoasa ca nu esti desemnat decat pentru o unica experienta erotica din viata ta si ca toata bucuria ta se reduce la bucuria celui adorat.
Iubirea adevarata nu iti da aripi si nici stari de imperialism social.Iubirea adevarata te lichideaza pana la metastaza plamanilor,a venelor, a inimii si a creierului.In iubirea adevarata simti ca explodezi de infinitate interna,te sufoci de fatalismul insportabilitatii,innebunesti de melancolie.Iubirea adevarata inseamna un progres intr-o drama infinita..
A fii libertin in toate consideratiile.Relatia in care un individ se programeaza difera de la o situatie la alta.Spun ca se programeaza pentru ca nu am avut niciodata crezul ideatic ca un individ se dedica etern si infailiil intr-o relatie.Suspectez intreaga lume de o indescriptibila superficialitate.Aproape niciun barbat nu se remarca pe sine ca un devotat partener pentru iubita sa.El devinde propria sa suspiciune stiind ca cea mai mare slabiciune a sa sunt femeile.Ii este imposibil sa nu fie ispitit si de alte femei.Legea sexualitatii...
Ceea ce ma preocupa infinit mai mult decat analiza imprecisa a mentalitatii reduse a unui barbat este situatia femeii.Femeile de ce inseala?Oare aceeasi logistica sta si in tendinta femeilor de a avea mai multi parteneri?
Iata caderea..Caci pentru mine femeia multipla barbatilor este bacterie in descompunere.
Atractia sexuala nu are niciodata un criteriu rational cu atat mai putin tolerabil de ratiune.Intregul fenomen de corespondenta sta in instinctul sexual.Instinctualitate...si ma intreb ce diferentiaza realmente specia umana de o fiara a naturii programata biologic pentru perpetuare.
Sunt atatia oameni care si-au cladit o familie pe un suport de inconstienta,din diferite ideologii si doctrine antinomice amorului absolut pe care il insinuez.Si unde au ajuns acestia ?La o stabilitate familiala ?La infama voluptate a scopului social ?
Detest societatea si tot ce deriva din caracterul normativ al acestuia.Si-apoi sa nu visez la familie si la nimic altceva.Caci spiritul imi spune iubeste unic si nu multipolar.Sexualitatea devine ambiguua in consecventele spiritualitatii, care nu precizeaza altceva decat completarea in eros.
Sunt un irepudiabil paralitic al depresiilor.Dar totul se afla latent in manifestari de natura rationala si mai putin sinestezica.Nu pot sa accept niciodata constiinta unei vieti superficiale.Ma sufoca ,imi lichideaza tot dinamismul erotic ascuns in mine.Femeia trebuie sa fie perfecta .dedicata pana la contopire ,caci nimic nu este mai fascinant sa stii ca unica ta completare nu sta decat intr-o femeie,iar un barbat iti poate fii totul .Aceasta corespondenta unica a devenit aproape un basm de binefacere.Realitatea sumbra sta in fictivitatea iubirilor,iar sistemul de relatii amoroase este consolidat de rangul de sexualitate.
Iubirea nu se mai poate percepe la un nivel de fantezism romantic ,la nivel de poezie amoroasa,caci resursele de exprimare si cele interioare sunt embrionare.Nu se mai poate vorbi si nu cred ca s-a putut vorbi vreodata de alinare in suferinta cu suferinta intr-o relatie eterna.
Adevarata iubire nu consta in fericiri si nici in bucurii.Te poti suspecta de maladia iubirii atunci cand esti decis sa-ti pierzi si propria inutilitate vitala ,propria viata doar pentru o secunda cu cel iubit.Iubirea nu inseamna altceva decat constiinta ruminoasa ca nu esti desemnat decat pentru o unica experienta erotica din viata ta si ca toata bucuria ta se reduce la bucuria celui adorat.
Iubirea adevarata nu iti da aripi si nici stari de imperialism social.Iubirea adevarata te lichideaza pana la metastaza plamanilor,a venelor, a inimii si a creierului.In iubirea adevarata simti ca explodezi de infinitate interna,te sufoci de fatalismul insportabilitatii,innebunesti de melancolie.Iubirea adevarata inseamna un progres intr-o drama infinita..
duminică, 20 decembrie 2009
Oriunde m-as indrepta ,in orice idee m-as localiza sau in orice loc lipsit de primejdiile constiintei nu voi putea evita niciodata propria-mi obsesie organica,sufocanta pana la dezechilibru rational,o ataraxie de senzatii:inutilitatea..
Ma dispera pana in vene si simt ca oricat mi-as simula crezul spre un utilitarim macar fantomatic,minimal , temorar, obsesia revine in cea mai fluida conspiratie maladiva contra propriei mele sanatati.
Adesea ma vad undeva pe la 1800 intr-o zona prea putin aglomerata de umanitate,singur si securizat de ispitele vietii,umbrit de un determinism al renuntarii,uitat de propria constiinta in rigurozitatea lirismului.Nu pot respira decat in delirul iluzilor,caci este prea multa otrava in realitatea vietii,care nu se suprima doar la un sistem de putrefactie biologic,ci in sensul ei profund largeste tot demonismul nonsensului.
Este greu sa mai vrei ceva de la viata in conditiile in care tot ce trece prin tine devine amprenta patologica,eterna si indestructibila ,cand in libertatile unui adolescentism viu, deplasat pana la o prematurizare letargica ,te autodenumesti ca fiind pulbere ,nimeni si nimic in caracterul vietii.
*Si azi nu am vrut decat fosnetul decaderii,o mitropolie de metastaze ale constiintei.Falnice renuntari in desertaciune.
Ma dispera pana in vene si simt ca oricat mi-as simula crezul spre un utilitarim macar fantomatic,minimal , temorar, obsesia revine in cea mai fluida conspiratie maladiva contra propriei mele sanatati.
Adesea ma vad undeva pe la 1800 intr-o zona prea putin aglomerata de umanitate,singur si securizat de ispitele vietii,umbrit de un determinism al renuntarii,uitat de propria constiinta in rigurozitatea lirismului.Nu pot respira decat in delirul iluzilor,caci este prea multa otrava in realitatea vietii,care nu se suprima doar la un sistem de putrefactie biologic,ci in sensul ei profund largeste tot demonismul nonsensului.
Este greu sa mai vrei ceva de la viata in conditiile in care tot ce trece prin tine devine amprenta patologica,eterna si indestructibila ,cand in libertatile unui adolescentism viu, deplasat pana la o prematurizare letargica ,te autodenumesti ca fiind pulbere ,nimeni si nimic in caracterul vietii.
*Si azi nu am vrut decat fosnetul decaderii,o mitropolie de metastaze ale constiintei.Falnice renuntari in desertaciune.
sâmbătă, 12 decembrie 2009
idei catre tine iubito..
Si simti cum pe obrazul tau curge o lacrima?Este lacrima mea suflete..Este atat de sincera incat ea navaleste spontan pe obrazu-ti netezit de candoare.Esti splendida ..mai mult decat un inger capabil sa-mi programeze eternitatea in extaz.Esti propria-mi substanta..
Nu pot exprima mai mult...Simt cum orbesc de seva lacrimogena.Buzele tale ..pangarite de ale mele..si de fiecare data imi reactualizezi constiinta:esti miracol pur,splendoare de seductie,impuls orgasmic...
Si sa-mi pun toata frenezia in tine..Esti crezul meu,religia mea pura...tablou de perfectiune..Caci nu am teama.Nimic nu este mai autentic si mai splendid decat sa-ti pui toata substanta in propria realitate..
Tu esti realitatea mea..
(abia mai pot tine ochii deschisi...ma simt o epava in degradare continua.,cunosti motivul.Dar uite..nu-mi pot demonstra decat ca iubirea mea pt tine este progresiva,fara limite.E superb iubito..Ma descopar prin tine ca fiind mai nobil.Tu esti conditia mea de existenta...)
Nu pot exprima mai mult...Simt cum orbesc de seva lacrimogena.Buzele tale ..pangarite de ale mele..si de fiecare data imi reactualizezi constiinta:esti miracol pur,splendoare de seductie,impuls orgasmic...
Si sa-mi pun toata frenezia in tine..Esti crezul meu,religia mea pura...tablou de perfectiune..Caci nu am teama.Nimic nu este mai autentic si mai splendid decat sa-ti pui toata substanta in propria realitate..
Tu esti realitatea mea..
(abia mai pot tine ochii deschisi...ma simt o epava in degradare continua.,cunosti motivul.Dar uite..nu-mi pot demonstra decat ca iubirea mea pt tine este progresiva,fara limite.E superb iubito..Ma descopar prin tine ca fiind mai nobil.Tu esti conditia mea de existenta...)
sâmbătă, 5 decembrie 2009
macabru..delir
Caci eu n-am vrut decat delirul mut din sursul unui soare.Inveninat cu emotiile trezirii mangaiam cu sfintenie licaritul zorilor.Nu stiam unde m-am aflat atunci ,caci echivoc in disctinctii cerebrale ceream somnul.In sinea-mi bolnava de viata si imbolnavita de moarte cerseam secunda cutezantei.Da-mi viata setea de tine ..altfel ce m-as alege?Suspenda-mi reveriile maladive in sechestrul robiei.Al tau rob voi fii si nu-ti voi cere gratiile frumusetii.Voi vibra ca un schimnic in indestularile tale.Si apoi ce sa-ti mai cer ?Sufoca-mi setea in secetea anostului.Sa fie anost de sete si sete sa-mi fie doar de tine..
Strain de splendorile vremelniciei abjurat am fost de patimi.Caci eu nu am cunoscut decat o pajiste pangarita de lacrimi si sange .
Inca-mi simt trupul imbibat in potopul de lacrimi,inaltator de cimitire ..seva cadaverica..
Strain de splendorile vremelniciei abjurat am fost de patimi.Caci eu nu am cunoscut decat o pajiste pangarita de lacrimi si sange .
Inca-mi simt trupul imbibat in potopul de lacrimi,inaltator de cimitire ..seva cadaverica..
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
Trecand in timp..
Trecand tot mai mult prin episoadele zilnice vezi cu deceptie ca viata isi pierde din mister.Si vezi ca viata nu se reduce la aproape nimic din ceea ce un vis iti putea promite.Iata caderea!Sa te perfectionezi in a-ti denatura visele .Pe masura ce inaintezi in viata devii un ucigas ,un criminal al propriilor vise.Si atunci viata isi pierde din mister,din aceea fictivitate care iti poate stabili un echilibru mental si vital.Si nu este oare firesc acest progres de negativitate ?De negativitate fiindca nu gasesc nici cea mai mica viziune pozitiva in a-ti eluda proprile vise.Esti un ucigas..suntem cu totii.Ar trebuie sa-mi iubesc visele asa cum imi iubesc propria durere.Caci imbecilitatea pe care insumi mi-o relev sade latent in propriile slabiciuni.Imi iubesc durerea,prea slab in a ma conforma cu bestialitatea vivacitatii..ma comprim.Si-mi place , dovada ca ipocrizia mea atinge valente inimaginabile.Imi iubesc drama si fatalitatea vietii.Fara ele as fi intelorabil mie.
Cu visele de ce nu as face la fel ?Si mi-am pierdut atatea vise...Le-am uitat adesea in trecuturi palpabile, caci parca simt cum imi ating copilaria ,clipa defuncta pentru Actualitate,prima mea iubire,care realmente nu m-a dezamagit niciodata.As da orice pentru copilarie, chiar si voluptatile melancoliei sau extazele ineficace ale sexualitatii.Caci nu se compara absolut nimic cu naivitatile suave ale copilariei,istorie de tandreti inimaginabile,fiindca in copilarie se leaga relatiile aproape cele mai sincere,cele instinctuale,unde ratiunea este inca embrionara,lasand loc emotiilor.Imi ador copilaria..mai mult decat as putea sa-mi ador un viitor otravit de fericiri eterne.Multe vise in copilarie,spulberate in erorile timpului.Si cea mai mare eroare temporala sta in secunde ,clipe,ani si..pierderi.
Intreaga impostura a vietii marsaluieste in pulsatie.Odata innascuta programeaza drame.Si nu moartea ca fenomen ultimatum este cea mai mare drama, ci constiinta progresului in moarte,inextricabila dar instinctuala.
Cu visele de ce nu as face la fel ?Si mi-am pierdut atatea vise...Le-am uitat adesea in trecuturi palpabile, caci parca simt cum imi ating copilaria ,clipa defuncta pentru Actualitate,prima mea iubire,care realmente nu m-a dezamagit niciodata.As da orice pentru copilarie, chiar si voluptatile melancoliei sau extazele ineficace ale sexualitatii.Caci nu se compara absolut nimic cu naivitatile suave ale copilariei,istorie de tandreti inimaginabile,fiindca in copilarie se leaga relatiile aproape cele mai sincere,cele instinctuale,unde ratiunea este inca embrionara,lasand loc emotiilor.Imi ador copilaria..mai mult decat as putea sa-mi ador un viitor otravit de fericiri eterne.Multe vise in copilarie,spulberate in erorile timpului.Si cea mai mare eroare temporala sta in secunde ,clipe,ani si..pierderi.
Intreaga impostura a vietii marsaluieste in pulsatie.Odata innascuta programeaza drame.Si nu moartea ca fenomen ultimatum este cea mai mare drama, ci constiinta progresului in moarte,inextricabila dar instinctuala.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
Persoane interesate
